Foto: The Fog Warning (or Halibut Fishing), Winslow Homer, 1885
”Individuare înseamnă devenirea unei ființe unice, omogene și, precum ”individualitatea” cuprinde cea mai profundă, ultimă și incomparabilă unicitate, aceasta implică, de asemenea, a deveni propriul sine. Prin urmare, am putea traduce individuarea ca ”autorealizare”.”
(Opere complete Volumul 7, C.G.Jung)
Arhetipurile oferă structură diferitelor părți ale psihicului, iar psihicul funcționează optim când, între aceste părți, exista un echilibru arminios. Din păcate, cum spunea Jung, foarte puțini oameni funcționează într-un mod optim. Cei mai mulți suferă de dezevhilibre în care anumite părți ale personalității suferă de inflații, sau supra-exprimare ăn conștient, în timp ce alte părți suferă deflații, sau subdezvoltare, având o exprimare precară în conștient. Aceste dezechilibre, considera Jung, duc, de cele mai multe ori, la dezvoltarea nevrozelor sau la o scădere a vitalității.
Scopul procesului de individuare este aducerea la o exprimare corectă a diverselor structuri arhetipale din personalitatea individului, prin confruntarea conținutului inconștientului și obținerea, astfel, a cunoașterii-de-sine. Important de menționat este că, acest proces, pornește spontan dacă nu este împiedicat, deoarece conținutul inconștientului tinde, în mod natural, să se manifeste în conștient, sau, ca să folosim cuvintele lui Jung, ”totul din inconștient caută manifestare exterioară”.
Cu toate acestea, problema este că, deși debutul este natural, mulți oameni se blochează în diverse stadii ale individuării, nefiind capabili să integreze corect în conștient unele elemente inconștiente. Această problemă l-a măcinat pe Jung un timp îndelungat dar, prin analiza pacienților lui, prin cercetare și experiență personală, a concluzionat că visele oferă cea mai bună oportunitate de a accesa materialele inconștiente.
”Visele sunt imparțiale, produse spontan de psihicul inconștient, departe de controlul voinței. Ele sunt natura pură; ele ne arată adevărul natural neșlefuit și sunt perfecte pentru a ne oferi atitudini ce sunt în acord cu natura noastră umană atunci când conștientul ne-a îndepărtat prea mult de fundațiile ei, ducându-ne într-un impas.”
(Opere complete Volumul 10, C.G.Jung)
Jung a subliniat mereu efectul terapeutic al analizei viselor. Prin notarea și analiza viselor, determinându-le sensul și relevanța, Jung considera că omul poate integra conținutul inconștientului în conștient. Trebuie notat, însă, că analiza viselor nu este o treabă ușoară, datorită naturii, deseori, confuze a visului și a faptului că, destul de frecvent, visele exprimă materiale dificil de integrat în conștient. Interpretarea viselor trebuie privită, astfel, ca o aptitudine achiziționată prin practică îndelungată și îmbunătățită de o înțelegere a celor mai importante arhetipuri.
Înainte de a aborda câteva arhetipri cu tendințe de deflație și care se pot manifesta în vise, trebuie să ne uităm la Persona. Cuvântul ”persona” a fost folosit în Roma antică pentru a desemna masca purtată de actori. În mod analog, în psihologia jungiană, Persona reprezintă masca socială pe care o ”purtăm” cu toții în interacțiunile noastre inter-umane. Altfel spus, ea este personalitatea pe care o prezentăm celorlalți.
Cu toate că Persona joacă un rol important în promovarea interacțiunilor sociale și ale vieții comunale, problemele apar atunci când oamenii se supra-identifică cu Persona lor.
”Fundamental, Persona este ireală: este un compromis între individ și societate spre a obține un om așa cum este el dorit de societate. El își alege un nume, câștigă un titlu, reprezintă o instituție, este asta sau cealaltă. Într-un anumit mod, toate aceste lucruri sunt reale și, totuși, în relația cu esența individualității de care omul este interesat, ea nu este, decât, o realitate secundară, un produs al compromisului, în crearea căreia ceilalți contribuie mai mult decât el. Persona este o aparență, o realitate bidimensională.”
(C.G.Jung)
Majoritatea oamenilor suferă de o inflație a Personei, adică se supra-identifică cu masca socială în detrimentul altor părți importante ale psihicului. Pe parcursul individuării, omul trebuie să realizeze că Persona nu este totalitatea naturii lui, ci o mică componentă a unei personalități mult mai mari. O asemenea realizare se face prin coborârea în inconștient și săparea după conținutul bogat și plin de sens manifestat de arhetipuri.
Primul pas în explorarea inconștientului, conform lui Jung, este întâlnirea cu propriul arhetip al Umbrei. În decursul vieții, anumite trăsături de personalitate primesc un răspuns negativ sau sunt pedepsite de ceilalți oameni. Aceste reacții negative crează anxietate, rezultând în îndepărtarea din conștient a acestor trăsături și transferul lor în inconștient, acolo unde formează Umbra – partea ”întunecată” a personalității omului.
Descoperirea și integrarea Umbrei în conștient este deseori dificilă, uneori fiind chiar o acțiune eroică. Dar eșecul în a face asta poate crea haos în viața omului. În întunericul inconștientului, Umbra este foarte potentă, influențând emoții, gânduri și comportamente într-o manieră incontrolabilă conștient. Deseori, Umbra se exprimă prin proiecții, astfel că, în loc să vedem elementele dezagreabile din noi, ce sălășluiesc în Umbră, proiectăm aceste trăsături pe alții.
Aducerea elementelor Umbrei la lumina conștiinței este crucială, dacă un om dorește corectarea câtorva aspecte, de acest tip, din el.
”Din păcate, e evident că omul este, în totalitatea lui, mai puțin bun decât își imaginează că este sau că ar vrea să fie. Toată lumea are o Umbră și, cu cât este mai neintegrată în viața conștientă a individului, cu atât ea este mai neagră și densă. Dacă o inferioritate este conștientă, ea poate fi, oricând, corectată. Dar daca este reprimată și izolată de conștient, corectarea este imposibilă.”
(Esențiale Jung, C.G.Jung & Anthony Starr)
Umbra, în viziunea jungiană, nu este compusă doar din elemente negative. În schimb, în procesul de supra-identificare cu Persona, oamenii, deseori, resping trăsături de personalitate nu pentru că ar fi nocive, ci pentru că ele nu corepund atitudinilor sociale dominante ale zilei. Astfel, atunci când Umbra este integrată în conștient, omul este expus, de asemenea, și trăsăturilor pozitive și energiilor creative, care pot aduce un suflu nou vieții.
”Umbra, când este integrată, este sursa reînnoirii; un impuls productiv nou nu poate răsări din valorile stabile ale Ego-ului. Când suntem în impas, într-o perioadă sterilă a vieții, trebuie sa privim în întuneric la partea noastră, până acum, neacceptabilă ce a stat la dispoziția conștientului nostru.”
(Întâlnind Umbra: puterea ascunsă a părții întunecate a naturii umane)
Pe lângă Umbră, un alt arhetip care suferă, în mod normal, de subdezvoltare este un arhetip contra-sexual numit Anima la bărbați și Animus la femei. În timp ce Persona este orientată către exterior, acționând ca o protecție a Ego-ului față de lumea socială externă lui, în mod analog Anima/Animus este orientat către interior, protejând Ego-ul de conținutul periculos sau copleșitor din adâncurile inconștientului.
”Rolul natural al Animusului/Animei este să stea între conștiența individuală și inconștientul colectiv; exact cum Persona este un fel de strat între ego-conștiință și lucrurile din lumea externă. Animusul și Anima trebuie să funcționeze ca un pod, sau o ușă, ce duce către inconștientul colectiv, exact cum Persona trebuie să fie un pod spre lume.”
(C.G.Jung)
Întâlnirea cu Anima/Animus se manifestă în conștient ca o întâlnire, în vise sau viziuni, cu o persoană de sex opus. O astfel de figură apare deseori în timpul unei dezorientări psihice severe, oferind sfaturi despre cum să scapi de barierele psihologice ce opresc progresul natural al individuării. Întâlnirea acestui arhetip poate, astfel, să semnifice începutul unei perioade foarte semnificative din viața individului, definită de transformări psihologice semnificative.
”Întâlnirea cu Anima/Animusul reprezintă o conexiune cu inconștientul chiar mai profundă decât cea cu Umbra. În cazul Umbrei, este o întâlnre cu părțile disprețuite și respinse ale psihicului, elementele inferioare și nedorite. Întâlnirea cu Anima/Animusul este un contact cu niveluri ale psihicului ce au potențialul de a duce în cele mai adânci și ”ridicate” puncte pe care Ego-ul le poate atinge.”
(Harta sufletului lui Jung, Murray Stein)
După întâlnirea și integrarea aspectelor arhetipului Anima/Animus în Ego, individul obține accesul spre a intra în cel mai profund strat al psihicului, arhetipul întregului, pe care Jung l-a numit Sine, și pe care l-a considerat cel mai important arhetip. O exprimare sănătoasă a Sinelui este, de fapt, scopul procesului de individuare.
”Sinele este scopul vieții individului, fiind cea mai completă exprimare a acelei combinații fatidice pe care o numim individualitate.”
(C.G.Jung)
Asemenea soarelui care ocupă centru sistemului solar, la fel și Sinele este arhetipul central al întreului psihic. Arhetipul Sinelui acționează ca principiu unificator și organizator al psihicului, orientat spre uniunea tărâmurilor conștientului și inconștientului.
”Cu cât sunt mai numeroase și signifiante conținuturile inconștientului care au fost asimilate de Ego, cu atât mai corectă este aproximarea Sinelui în Ego, chiar dacă acest proces de aproximare trebuie să fie un proces fără sfârșit.”
(C.G.Jung)
Pe măsură ce individul se identifică tot mai mult cu Sinele, el va începe să simtă, tot mai puternic, o senzație de armonie atât cu sinele lor, cât și cu lumea ca un tot. De fapt, Jung a privit conexiunea cu Sinele ca fiind atât de importantă încât a numit-o ”comoara ce te poate face independent” sau ”o legătură cu infinitul”.
Jung a descoperit existența Sinelui explorând universalitatea unor simboluri ca quaternitatea și mandala, care, în cuvintele lui, ”apar nu doar în visele omului modern care nu a auzit de ele, ci sunt diseminate în datele istorice a multor popoare pe parcursul mai multor epoci”.
Mandala, spune Jung, este expresia psihologică a totalității Sinelui. Nu doar că mandalele au o istorie extrem de lungă și apar, în mod repetat, în imaginile multor religii (incluzând aici Hinduismul, Budismul și Creștinismul), dar Jung a observat că unor pacienți de-ai lui, mandalele apăreau spontan în ”vremuri de dezorientare sau reorintare psihică”. Mandalele și alte simboluri ale ordinii, Jung le considera ca fiind simboluri compensatorii ale întregului ce sunt manifestate de Sine în vremuri de criză.
Procesul de individuare, ce culminează în identificarea cu Sinele, conform lui Jung, este crucial pentru dezvoltarea unei funcționalități sănătoase ale personalității, cât și pentru exprimarea potențialului unic din fiecare dintre noi. Dar, pe lângă aceste beneficii personale, Jung vedea procesul de individuare ca fiind esențial pentru binele societății. Jung considera că societățile conformiste, compuse, în mare parte, din oameni ce se supra-identifică cu Persona, cad ușor în fața ridicării la putere a guvernelor opresive. Astfel, este esențial oricărei schimbări sociale pozitive de durată ca un număr cât mai mare de oameni, ajutați de procesul de individuare, să înțeleagă că ei sunt mai mult decât rolul social dictat de Persona. O societate cu un număr mare de indivizi individuați nu are cum, spunea Jung, să cadă ușor pradă guvernelor opresive.
”Când o societate este compusă din oameni ne-individualizați, ea este la mila individualiștilor fără scrupule. Lasă-i să se unească în grupuri și organizații cât vor – exact această grupare a lor și extincția rezultată a personalității individuale este ceea ce o face să cedeze atât de rapid unui dictator. Un milion de zero-uri adunați la un loc nu fac, din păcate, un unu.”
(Omul și simbolurile sale, C.G.Jung)